M-am pierdut de el,acum încerc să-l regăsc ...
Când m-am smuls din brațele lui ,a fost ca și cum aș fi fost aruncată Într-o cadă cu gheață ,mai intâi dârdâind ,simțind frigul , apoi mintea imi amorțea si toată suprafața trupului începea să ardă ,să ardă mai rău decât focul .
Imaginea lui imi bântuie gânduriile și visele .... Ma gândeam la el involuntar ,mă uitam pe pozele cu "noi" fără să mă intereseze cat timp va avea să mă indispună acest lucru sau dacă avea să mi se adâncească rana care el mi-a provocat-o .
Sincer mă doare faptul ca nu știu ce au însemnat toate acele clipe petrecute împreuna pentru el..
Alături de el pluteam ,eram doar eu cu el ,nimeni alcineva,nu conta reputația lui rușinoasă ,nu mai conta nimic eram fericită alaturi de el ,ma facea fericită pana la urma ,,,
A reușit sa intre in inima mea fără să-mi dau seama,prea repede și prea profund , îmi e frică că îmi va fi greu sa îl dau uitării...
DAR până la urmă toate trec!
